C.S Lewis

Sfaturi de la C.S. Lewis:

cs-lewis

Dacă expresia cu care se încheie poveştile, „Şi au trăit împreună fericiţi toată viaţa”, este luată în sensul: „în următorii cincizeci de ani ei au simţit aceeaşi dragoste ca şi în ziua cînd s-au căsătorit”, atunci afirmaţia spune ceva ce probabil nu a fost adevărat niciodată şi ceva ce nici nu poate fi adevărat. Cine ar putea suporta să trăiască în starea aceea de exaltare măcar cinci ani? Ce s-ar întîmpla cu slujba ta, cu pofta ta de mîncare,
cu somnul tău, cu prieteniile tale? Desigur, cînd încetezi să fii „îndrăgostit”, nu înseamnă că încetezi să iubeşti. Dragostea, în acest al doilea sens— spre deosebire de „a fi îndrăgostit” — nu este doar un sentiment. Este o unitate profundă, menţinută prin voinţă şi întărită în mod deliberat prin obicei; întărită (în familiile creştine) prin grafia pe care amîndoi partenerii o cer şi o primesc de la Dumnezeu. Ei pot avea această dragoste unul pentru altul chiar şi atunci cînd nu le place unul de celălalt, la fel cum te iubeşti pe tine însuţi chiar şi atunci cînd nu îţi place de tine. Ei pot păstra această dragoste chiar şi atunci cînd, dacă şi-ar permite, le-ar fi mai uşor să se „îndrăgostească” de altcineva. Faptul că au fost „îndrăgostiţi” i-a determinat mai întîi să-şi promită fidelitate: această dragoste mai potolită le permite să-şi respecte promisiunea. Maşinăria familiei funcţionează tocmai cu această dragoste: „îndrăgostirea” a fost explozia care a pornit motorul.

Continue reading

Advertisements

Profesorul Gopo

Ce s-a intamplat cu profesorul Gopo?

In 2016, la doi ani de la misterioasa sa disparitie, prea putine detalii au iesit la suprafata, surprinzator de putine, avand in vedere statutul sau de persoana publica, fiind in contact zilnic cu sute de elevi de generala si liceu, la unul dintre liceele bune ale Clujului.

Pentru acmarius-popaei clujeni care nu il cunosc, Marius Popa ( botezat Gopo probabil datorita fizicului sau fragil) va ramane in istoria Colegiului National “Emil Racovita” drept cel mai longeviv profesor de geografie al liceului.

Un om modest, smerit, mereu politicos si cu mult deasupra palpabilului lumii acesteia, fiinta extrem de spirituala si bun cunoscator al psihologiei umane, cu o memorie exceptionala ( dupa 5-6 ani de absenta cand te vedea pe strada iti spunea pe nume), si avand o cultura generala atat de vasta incat idupa finalul unei ore de geografie, daca nu te jucai avionase, x/o sau snake ( pentru cei mai norocosi care detineau un telefon mobil),  ieseai improspatat cu cunostinte de arta, de istorie, de muzica dar toate legate de forma de relief, de tara sau de continentul prevazut pentru predare. Era un om curat si luminat.

 

Continue reading

Despre dragoste

A spune ca iubesti pe cineva inseamna a-i spune: Tu nu vei muri niciodata.

Am sa ma rezum la cateva pasaje despre dragoste, rostite de Sfantul apostol Pavel din Intaia Epistola catre Corintieni, care in epoca Facebook si Starbucks pot suna destul de desuete, aplicatiile mobile sunt mult mai interesante si fura ochii mai abitir decat niste cuvinte rostite de un personaj considerat SF de catre tineretul industrializat.

Se spune asa:

Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. 

Dragostea indelung rabda, […], nu se lauda, nu se trufeste.

locks

Continue reading

Un arbore, doi.

De fiecare data cand petrec prea mult timp intre ziduri simt ca imi lipseste ceva. Parculetul mic pe langa care trec in fiecare zi, incastrat intr-un patrat de ziduri, si in care primavara arborii intarzie sa infloreasca datorita lipsei soarelui este prea mic pentru nevoia de liniste si de destindere.

Nu ma mir ca nici un pitigoi nu si-a facut cuib in acest perimetru de pseudo-verdeata. Cativa porumbei pensionari si ciori oportuniste doar.

piti

Continue reading

Dulce Corporatie

Cunoscatorii o numesc “9 to 5”. Implementata in SUA, inca din anii ’30, s-a extins rapid, ca un invadator pe toate continentele, cucerind sufletele si vietile oamenilor.

Unii o numesc sclavia moderna, dar termenul mi se pare prea dur.

Corporatia nu isi plateste niciodata colaboratorii suficient de mult incat acestia sa devina independenti, ci doar atat cat sa supravietuiasca si sa se intoarca din nou pe scaune. Din cand in cand, se organizeaza serate pentru “coeziunea” grupului sau petreceri tematice in care si cel mai neimportant membru poate simti ca traieste.

syzg_photo03.jpg

Continue reading

Despre disciplina

Oamenii sunt ca masinile. Prefera sa fie condusi. Unii sunt condusi cu grija, cu consum redus de carburant, spalati periodic cu cele mai bune sampoane si dusi la revizie conform manualului de instructiuni. Si se simt fericiti, impliniti. Iar la batranete sfarsesc intr-un garaj cu o panza verzuie asupra lor, descoperiti din cand in cand de nepoti pentru a vedea daca motorul mai porneste. Iar cu ocazia unui eveniment caritabil, invitati ca membrii de onoare, inconstient, scot un fum negru ce va murdari tavanul cladirii.

self-driving-truck-ft

Altii, observa din primele contacte cu lumea ca ceilalti vor sa ii conduca. Se lasa condusi o perioada dar consumul de carburant e cu cel putin 50% mai ridicat decat al prietenilor de mai sus, deci implicit costurile pentru conducator cresc.

Continue reading

Le Bien-être

In societatea actuala este din ce in ce mai greu sa te regasesti si sa iti faci timp pentru a reflecta la tine.

Searching-for-Customers

Totul are un ritm galopant, dimineata ne grabim sa prindem autobuzul, ne grabim sa ne bem cafeaua, ne grabim sa servim pranzul, de la job ne grabim sa plecam acasa. Cei din jurul tau sunt stresati, mereu alergand dupa ceva invizibil, mereu obositi sau surmenati, iar primul impuls e sa devii si tu ca si ei. Continue reading

Alergare cu Haruki Murakami

Am inceput sa citesc Haruki  Murakami din greseala.  Am citit mai exact o pagina, prima pagina dintr-o carte electronica intinsa pentru 2 minute in fata mea,  al carui titlu ulterior l-am dar uitarii,  despre un individ aflat in bucatarie care isi pregatea masa de pranz, o portie de paste cu tot felul de ingrediente.  Cred ca vreo 4 luni am ramas in memorie cu acel inceput de lectura interesant si m-am decis sa ii dau o sansa cartii respective.

Am terminat atunci cartea cu pricina, am luat la rand urmatoarele lui carti si asa am citit si “What I Talk About When I Talk About Running”.  Am iesit din lumea pisicilor vorbitoare, al singuratatii, fantanilor misterioase, am scapat si de ploile cu sardine de pe strazile Tokio-ului sau al iubirilor din camerele de camin, de jazz, de taximetristi misteriosi, societati religioase obscure si din nou de pisici, pentru a intra in adevarata lume a lui Haruki Murakami, o lume disciplinata in care scrisul se amesteca cu miscarea, cu placerea de a face sport.

Picture 151c Continue reading