Calatorie

In ziua precedenta o condusesem la aeroport. Pleca pentru ani buni intr-o tara din occident fara sa stie daca se va mai intoarce altfel decat in vizita.

Dupa ce a disparut dupa poarta de securitate, m-am urcat in masina, i-am lasat parintii in fata blocului si am mers spre casa. Nu aveam timp de pierdut, trebuia sa imi fac bagajul pentru mare. Marea Neagra.

Am pus in portbagaj rucsacul meu de munte, un scaun pliabil, cortul si salteaua gonflabila. Putine alimente. Spre seara in jur de ora 20:00 am facut plinul la Petrom-ul de langa mine.

Dupa calculele mele, ca sa ajung la amiaz la Constanta trebuia sa plec dimineata devreme. Am decis sa plec la ora 03:00.

Zis si facut, la 02:45 imi suna alarma, mananc rapid doua croissainte 7Days, beau o cafea, ma incalt, imi iau pe mine geaca ( o noapte de 30 august poate fi destul de racoroasa) si cobor in curte.

La 03:30 ieseam deja din Turda. Eram optimist. Conducand intre Turda si Aiud cu o viteza destul de mare ( 120 km sa fi fost) aud un zgomot la roata din stanga spate si incetinesc banuind ce s-a intamplat.

Pana. Intunericul si racoarea noptii nu ma incurajau prea mult. Scot crick-ul din portbagaj, pregatesc roata de rezerva si incep sa dau la manivela. Eram in camp.

Un dulau aparut de nicaieri hotaraste sa ma latre. Reusesc sa pun roata de rezerva, ma spal pe maini de negriceala si hai la drum, nu e timp de pierdut. Energia consumata schimband roata imi da o stare de foame. Mai rontai ceva din traista.

Aleg Valea Oltului, masina zboara prin valea ingusta, ajung pe autostrada Pitesti-Bucuresti, sunt eu cu gandurile mele. Cand esti in impas, nu trebuie sa stai, trebuie sa te misti. Eu aveam ca destinatie Constanta, mai precis Navodari.

Ajung in Otopeni. Din experienta, evit centura capitalei si aleg sa intru in Bucuresti prin cartierul Militari. Nefiind basinas, urmaresc panorile rutiere care ma vor scoate catre autostrada soarelui.

Trag pe dreapta cand vad o gogoserie. E ora 10:00 si nu am mancat nimic de cand am facut pana in Aiud. Infulec gogosile, rad un kefir si sunt pregatit pentru autostrada Soarelui.

Benzina e aproape pe rosu. Trec de un OMV si imi zic ca voi alimenta la urmatoarea benzinarie. Doar ca urmatoarea benzinarie nu mai apare. Acul scade spre limita limitelor, asa ca decid sa ies de pe autostrada si sa intru in Fundatura ca sa alimentez la un Lukoil.

La radio se aude o melodie de la Vama-Perfect fara tine. Ma gandesc ca nu e chiar atat de perfect, dar asta e viata. Oamenii vin si pleaca.

La ora 12:30 ajung in Constanta, si parchez langa faleza. Ma decid sa ii trimit o poza prietenei mele plecate de o zi.

Ajung pana la urma si in Navodari la locul cu pricina si imi las masina sa se odihneasca. Eu, entuziasmat, intru in mare. Imi era dor de gustul sarat al valurilor. Cu siguranta a meritat efortul.