Profesorul Gopo

Ce s-a intamplat cu profesorul Gopo?

In 2016, la doi ani de la misterioasa sa disparitie, prea putine detalii au iesit la suprafata, surprinzator de putine, avand in vedere statutul sau de persoana publica, fiind in contact zilnic cu sute de elevi de generala si liceu, la unul dintre liceele bune ale Clujului.

Pentru acmarius-popaei clujeni care nu il cunosc, Marius Popa ( botezat Gopo probabil datorita fizicului sau fragil) va ramane in istoria Colegiului National “Emil Racovita” drept cel mai longeviv profesor de geografie al liceului.

Un om modest, smerit, mereu politicos si cu mult deasupra palpabilului lumii acesteia, fiinta extrem de spirituala si bun cunoscator al psihologiei umane, cu o memorie exceptionala ( dupa 5-6 ani de absenta cand te vedea pe strada iti spunea pe nume), si avand o cultura generala atat de vasta incat idupa finalul unei ore de geografie, daca nu te jucai avionase, x/o sau snake ( pentru cei mai norocosi care detineau un telefon mobil),  ieseai improspatat cu cunostinte de arta, de istorie, de muzica dar toate legate de forma de relief, de tara sau de continentul prevazut pentru predare. Era un om curat si luminat.

 

Era o placere sa il asculti, nu avea niciodata la el manual, notite, nu scria pe tabla niciodata, harta de Geografie era si ea inutila deoarece prin felul in care povestea si prin bogatia detaliilor, tu ca elev, erai capabil sa iti creezi cu acuratete o imagine clara a celor spuse cu atata pasiune de Gopo.

Avea o voce puternica si vorbea cu sunete inalte, ceea ce il lasa sa se faca auzit si in cel mai mare vacarm din clasa. Nu as putea spune ca era foarte mare galagie la orele lui, dar nici liniste nu se numea. Daca vorbeai suficient de incet incat sa nu deranjezi ora, Gopo te ignora si isi continua lectia, parcurgand mereu zone mai inalte ale culturii universale si ajungand mereu la pura geografie.

Cand era scos din sarite, incepea sa strige la elevi cu acelasi tic: ” Taci acolo, ma! Iti dau doi!” si fugea cu pasi grabiti la catalog, deschidea catalogul cautand numele elevului iar din spatele clasei se auzea o voce smerita ” Va rog dom’ profesor, nu mai vorbesc, nu imi dati doi”, si Gopo se ridica, inchidea catalogul si isi continua lectia. Avea si cativa elevi favoriti in fiecare clasa, cu care isi mai permitea sa discute si politica sau alte teme mai sensibile, mereu fiind cu zambetul pe buze cand incercai sa il contrazici, el avand un ton calm si aducand mereu un contraargument.

Omul era o legenda. Dupa primele zile de inrolare in liceul Emil Racovita, stiai toate pataniile acestui profesor, inainte sa ai prima ora cu el. Stiai ca a fost agatat in cuier de colegii mai mari, ca i s-a pus creta pe scaun si el s-a asezat cu pantalonii de stofa negri si apoi umbla prin clasa in hohotele de ras ale elevilor, ca poarta aceasi pereche de pantofi de cativa ani buni, ca e mereu singur si nu are familie.

Ceilalti profesori il apreciau, dar il evitau, proabil datorita lipsei de autoritate din clasa. Probabil. In pauzele de 10 minute dintre ore, Gopo mereu statea in cancelarie cu un teanc de ziare langa el, Adevarul de Cluj, Magazin, si alte ziare disparute astazi. Citea mereu, avea mintea antrenata, mereu in alerta.

In timpul liber se plimba mereu. In primii ani il puteai vedea singur, pe aleile din parcul central, la meciurile lui “U”, pe Eroilor, la catedrala, pe B-dul. Titulescu, zona unde locuia. O data cu aparitia mall-urilor, era vazut cel mai des prin Iulius Mall stand la o masa si citind un ziar de obicei, neconsumand nimic. Incepand cu anul 2008-2009 a inceput sa fie vazut mereu in compania unui om fara adapost ce poarta cu el mereu o plasa galbena, dar foarte interesant, Gopo ca sa se delimiteze oarecum de el, umbla cu 5 metri in fata lui, boschetarul parand ca se multumeste cu acest tratament.

Cand te intalneai cu el mereu te saluta, te intreba ce mai faci, punea intrebari destul de directe mai ales despre alegerile profesionale pe care le-ai facut. “Si, ia spune, iti place la politehnica? ” “Dar parintii tai ce lucreaza? ” ” De ce ai ales biologia? ”

gopo3-e1392655425790

Ultima data cand m-am intalnit cu el a fost in luna ianuarie, inaintea disparitiei sale, in Auchan. Si de atunci se aud doar zvonur: ca a fost implicat intr-o rafuiala cu boschetarii, ca s-a retras din lume la o manastire, si alte scenarii in functie de imaginatia fiecaruia.

Dar indiferent de ce se aude prin oras, eu pe omul asta l-am respectat. Si din respect pentru el am dorit sa scriu si acest articol. Cu bune si cu rele, asa cum era profesorul Gopo.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s