Padis, comoara Transilvaniei!

Am decis sa ma intorc a doua oara in Padis, pentru ca prima data era sa raman impomolit cu masina undeva pe drum. Era luna octombrie si drumul de acces era invadat de numeroase paraiase care si-au iesit din albie in urma unei ploi torentiale ce a cazut inainte de urcarea noastra.

Asa ca am decis sa urcam intr-o zi de vara in Padis sa scapam de stresul drumului pana sus. Am  urcat de data asta relativ usor fara incidente foarte mari. Ne-am cazat chiar vizavi de cabana Padis intr-o cabana noua cu conditii foarte bune. A doua zi am ales sa parcurgem traseul pana la cetatile Ponorului. Traseul este unul de dificultate medie as putea spune, cu coborari prin padure,  zone de pajiste, apoi un  urcus destul de anevois tot prin padure, ca apoi sa urmeze o coborare abrubta pana la cetati. Traseul poate fi parcurs si de o persoana care este obisnuita cu traseele montane, dar dupa acest traseu sa se astepte la 2-3 zile de febra musculara crunta.