California 2014

In continuarea articolului despre Phoenix voi scrie cateva din experientele mele in statul vecin, California.

Ne-am pornit intr-o dimineata racoroasa de 25 decembrie din Phoenix la drum spre Los Angeles. Imi amintesc ca masina noastra era ingetata, erau -2 grade afara. Estimativ, 5 ore de drum pe autostrazile americane.

M-am oprit la un Starbucks, mi-am luat o cafea mare, soarele incepea sa apara de dupa muntii arizi si stancosi, mi-am pus ochelarii de soare pe ochi si m-am bucurat de peisaj. But enough about me.

Galonul de benzina costa 99 centi. Cat o cutie de paracetamol in Olanda. Ne-am oprit la o benzinarie destul de pustie, eram inca in statul Arizona. Batea usor vantul iar smocuri de crengi de forma ovala se deplasau spre desertul intins. Un grup de ciori de ciondaneau langa un container de gunoi inchis ermetic. Barbatii isi scoteau palariile cand intrau in benzinarie in drum spre toaleta. Iar noi, din nou la drum.

Incet, am trecut in statul California. Din nou pustiu in jurul autostrazii, care incepea sa urce agale spre munti. Pe dreapta observ o cladire foarte inalta, in mijlocul pustietatii. Ultimul etaj al cladirii se suprapunea cu varful inzapezit al unui munte. I-am facut o poza, argintiul sticlei s-a reflectat in aparat. Era de fapt un Casino, tot unul din acela in care intri fericit si iesi tot fericit dupa ce ti-ai pierdut banii. Pentru ca esti in SUA si oamenii sunt relaxati. Sunt resurse. In Romania injurai si dadeai vina pe guvern si pe mai stiu eu cine.

Autostrada continua sa urce, incepea sa imi semene cu peisajele ce le vedeam in filme. Se apropia orasul ingerilor. Traficul devenea mai aglomerat, benzile din 4 sau facut 6.

Visul american exista si il simti cum iti da tarcoale. Abia aici simti fragilitatea Europei, a vestului ei. Se poate imbatrani frumos pe continentul nord-american. In 5 ani presupun ca te integrezi total in societatea lor, te bucuri de media celor 10 zile de concediu pe an. Mai mult ca japonezii intradevar, dar prea putin pentru cineva de pe vechiul continent. Mai conteaza zilele de concediu cand te poti imbogati rapid? Isi va mai aminti cineva de capitele de fan din Apuseni cu casele incalzite cu lemn de brad, de balmosul produs la lumina lumanarii? Cainii care te adulmeca de la distanta? De oamenii lasati in urma acasa care au pierdut deja trenul?

Greu de raspuns. Imbatat de putere si aroganta, sansele sunt sa privesti de sus spre aceia care au ramas acasa. Sa iti pacalesti fericirea cu contul din banca si cu obiectele materiale acumulate, iar la batranete sa sfarsesti singur intr-un camin de batrani, vizitat la intervale tot mai mari de  cei doi prieteni pe care ai reusit sa ii castigi in lumea cea noua.

Dar las cuvintele deoparte si las pozele sa vorbeasca.

DSC_0763

DSC_0762

DSC_0761

DSC_0752

DSC_0716

DSC_0684

DSC_0681

DSC_0670

DSC_0655

DSC_0628

DSC_0608

DSC_0598

DSC_0592

DSC_0587

DSC_0564

DSC_0553

DSC_0551

DSC_0539

DSC_0535

DSC_0517

DSC_0497

DSC_0493

DSC_0490

DSC_0486

DSC_0484

DSC_0386

DSC_0426

DSC_0431

DSC_0480

DSC_0481

DSC_0354

DSC_0356

DSC_0360

DSC_0361

DSC_0363

DSC_0352

DSC_0341

DSC_0337

DSC_0334

DSC_0320

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s