Sunt in aeroportul din Frankfurt si caut business lounge-ul cel mai apropiat de gate-ul de plecare. Pe baza biletului cu destinatia Lagos, urc scarile si patrund in lounge. E o zi mohorata si friguroasa de decembrie. Port o camasa alba, pantaloni de stofa gri si o geaca Columbia impermeabila, neagra. Imi rezerv locul pe un fotoliu lasandu-mi geaca pe un brat si merg sa imi pun o cafea si ceva sa mananc. In drum spre masa mea, culeg dintr-un raft si un numar de Financial Times.
Afara incepe sa ninga incet, cu fulgi mari. E ora 13 :00 si intr-o ora va trebui sa ma prezint la poarta de imbarcare. Pentru urmatoarele doua saptamani, voi fi in Lagos, Nigeria intr-o noua misiune de audit. Probabil ca nici nu voi avea nevoie de geaca mea impermeabila acolo, avand in vedere ca e sezon uscat si temperatura nu scade sub 29 de grade. Dar mai bine sa ai la tine si haine groase caci nu se stie niciodata ce se poate intampla.
Imi amintesc secvente de cand eram adolescent, 14-15 ani, si plecam vara cu trenul spre mare cu niste prieteni. Mereu gaseam in rucsac, ascunsa de mama, o caciula, deoarece ‘’ La Brasov poate sa fie rece noaptea’’. Nu o foloseam niciodata, bineinteles.
Viata e buna intr-un business lounge. Ai un acoperis deasupra capului, toate obiectele care te inconjoara sunt de o calitate ridicata, oameni care calatoresc si ei in interes de serviciu si personal si cel mai important ai mancare si bautura la discretie, pentru acei dintre noi pentru chiar conteaza lucrul acesta.
Chelnerii sunt foarte politicosi, doar suntem in Germania. Au grija sa iti ia farfuria goala din fata pana cand te uiti in alt aparte, au grija sa ofera permanenta in zona de auto-servire, nelasand un recipient gol pentru mai mult de cateva minute. Totul merge ceas.
Afara continua sa ninga cu fulgi mari. Nu ma gandesc la nimic, stau picior peste picior, citesc Financial Times si imi sorb cafeaua. Imi vine un gand in minte, mai mult o frica, sa nu fie socul de temperatura prea mare intre Lagos si Frankfurt. Cu cateva ore inainte sa ajung la Frankfurt, eram in Praga, luam avionul spre Frankfurt. Erau -17 grade in capitala ceha.
Mereu cand aveam o misiune de audit, luam metroul pana la aeroportul din Praga, cu toate ca firma iti deconta orice mijloc de transport, metro, taxi, etc. Cu alte cuvinte, faceam economii in contul companiei.
Venind dintr-un oras al Transilvaniei, fara metrou, imi placea sa ma plimb cu metroul, era o modalitate de a intra in contact cu cetatenii praguezi. In taxi as fi fost singur cu un sofer ceh care de cele mai multe ori nu vorbea engleza.
Mi-am mai pus a doua portie de mancare pe o mica farfurie in lounge, masline, cascaval si niste legume. Cu toate ca ma asteptau 8 ore de zbor spre Lagos, planuiam sa dorm putin.
Aveam si emotii stiind ca pe toata durata de 11 zile cat voi sta in Lagos, va trebui sa fiu escortat non-stop de o patrula inarmata, pentru siguranta mea. De asemenea, stiam ca in weekend-uri si la sfarsitul programului, dupa ce eram adus la hotel de aceasi patrula, nu aveam voie sa ies din hotel.
Avea macar piscina exterioara si un restaurant unde se mancau niste burgeri exceptionali de buni.
Voi continua povestea…
Blog nascut sub Feleac 