Rabdarea

Fiecare dintre noi cand aude termenul de rabdare se raporteaza la ceea ce a experimentat de-a lungul existentei sale pe aceasta forma turtita la poli a universului numita de noi Pamant.

Unii isi amintesc de cozile interminabile de la ghiseele finantelor publice, de fapt din momentul in care paseau cu dreptul din casele lor stiau ce ii asteapta si cand ajungeau la poarta institutiei erau deja nervosi, montati, pusi pe harta la cel mai mic semn de nepolitete sau de repezeala. La coada, toata lumea are acelasi lucru in comun, deci relatii cordiale, zambete ironice si povestiri despre nepoti, rude din strainatate si reduceri la Kaufland.

Pentru altii, rabdarea poate insemna asteptarea terminarii programului de lucru si ajungerea cat mai repede cu putinta acasa, asta implicand imbranciri in autobuz, treceri pe rosu, viteza peste limita legala, totul pentru a se instala pe noua canapea cumparata de la Ikea si a urmari cu o bere in mana emisiunea lui Maruta si apoi, de ce nu, stirile ProTV.

Putin mai extins, altii vad in a avea rabdare parasirea oraselor afectate de razboi ( sa dam ca exemplu Siria), traversarea unei parti a Mediteraneei pe o salupa supraincarcata asemanatoare cu cele de pe litoralul nostru care propun tururi turistice de 30 de minute pentru familistii nostri, cu bare de otel subtiri si un acoperis improvizat dintr-o panza subtire si un motor Yamaha second hand care tuseste de fiecare data. Atat refugiatii cat si turistii isi risca viata in asemenea ambarcatiuni. Primii ca sa ajunga pe pamantul roditor al Europei, al doilea grup sa digere shaorma mancata la pranz.

Apoi tot cu rabdare, refugiatii marsaluiesc cu copii in brate zeci de kilometrii, se agata de tiruri, mai musca din distanta cei mai norocosi, au rabdare sa doarma in camping-uri insalubre din Macedonia dar ocolesc totodata Albania datorita crimei organizate. Mai la nord ii asteapta gardurile lui Orban. Si totusi au rabdare. Au de ales oare? Cand nu ai de ales, sau cand nu vrei sa ai de ales inveti sa ai rabdare.

Uneori leii stau la panda ore intregi. Si sunt nemancati de cateva zile.

Si teroristii au avut rabdare dupa atacul de la Paris. 4 luni pana sa mai moara alti oameni nevinovati.

Rabdarea iti poate juca feste si cand esti la slujba bisericeasca. Doua ore de ascultat preotul, o catastrofa. Asemanator si la o nunta sau un botez. De ce nu poate sa fie mai concis parintele?

Rabdarea suprema?  Budistii ar fi indreptatiti pentru un loc pe podium. Poate si unii pescari. As mai adauga aici si pe duhovnicii si calugarii care au rabdare o viata pentru scopul suprem, de a accede la viata vesnica.

Asa ca daca astia de mai sus au rabdare, ai si tu rabdare.