Manastirea Oasa

Am avut oportunitatea sa imi petrec ultimul weekend din luna aprilie,  anul 2013,  la Manastirea Oasa, situata la aproximativ 70 km de Sebes, pe malul lacului de acumulare Tau-Bistra, in inima muntilor Sureanu.

Din Sebes se urmeaza soseaua Transalpina, urmariti indicatoarele SUGAG-OBARSIA LOTRULUI, drumul este asfaltat, as spune foarte bun  raportat la ceea ce exista in tara, totusi cu mici portiuni de denivelari. Ultimii km pana la manastirea Oasa trebuie parcursi pe un drum forestier destul de accesibil.

Trebuie sa mentionez ca aceasta vizita in zona nu a vrut sa fie un pelerinaj religios, ci mai degraba a inceput ca si o incursiune fotojurnalistica in manastirea cea mai izolata din Romania, cea mai apropiata localitate se afla la 40 de km. Am fost cazati o noapte la Oasa, duminica am prins dezlegarea la peste cu ocazia Floriilor, ne-au servit cu scrumbie de dunare, cartofi piure si muraturi.  Am asistat atat la slujba de seara cat si la liturghia de dimineata urmarind si analizand atat din priviri cat si din perspectiva aparatului foto intreaga conduita atat a enoriasilor cat si a calugarilor.

Ceea ce m-a impresionat a fost starea de liniste si de fericire spirituala a calugarilor, pe care o dobandesti o data ce ajungi sa il “cunosti” pe Dumnezeu.  Practic, un calugar se trezeste in fiecare zi la ora 4 dimineata si timp de 5 ore isi spune rugaciunile,  participa la slujba de dimineata,  apoi ia masa la amiaz si seara din nou de la ora 18.00 pana la 23:00 participa activ la slujba.  Ceea ce am scris mai sus despre calugari este o descriere foarte simplista a unei zi la manastire, dar ce am vrut sa sublinez a fost timpul pe care un calugar si-l petrece zilnic slavindu-l pe Dumnezeu.

In aceasta manastire exista si un calugar American, parintele SAVA, convertit la ortodoxie dupa ce, spune el, l-a descoperit pe Dostoievski –intai pe Dostoievski si apoi pe Dumnezeu!-  intr-o iarna grea din orasul sau natal New Orleans.

Urmand in adolescenta liceul catolic mereu si-a pus intrebari despre adevarata religie.  A absolvit la universitate contabilitatea si si-a vazut indeplinit visul angajandu-se la una dintre cele mai mari banci ale Americii invartind milioane de dolari. Avea o viata normala,  iesea cu prietenii in oras,  se indragostea,  a fost cat pe ce sa se casatoreasca. Totusi, pe Stephen-numele sau-, ceva il tragea mereu inapoi, ca si cum sensul vietii sale trebuie sa fie mai maret decat o viata ca a celorlalti. Cateodata, seara se imagina traind in unul din romanele rusesti,  lipsit de stresul cotidian actual, de viata tumultoasa si artificiala pe care noi  o traim in timpurile actuale.  Totusi, a avut nevoie de o perioada de timp pentru ca  sa isi urmeze chemarea. Avea 40 de ani.

Parintele Sava

L-am vazut in manastire, rostind cuvantarea de dimineata, pe romaneste bineinteles, cu barba, ochelari, si mantia calugareasca ce nu acoperea complet adidasii sport pe care ii avea in picioare. Linistit,  zambitor, mereu dornic sa dea un sfat, se uita la oameni la fiecare in parte parca analizand o problema de contabilitate.

La 40 de ani avea de toate, dar totusi parca simtea ca nu avea nimic. Trecea viata pe langa el, anii se insirau si se insirau fara nici o multumire sufleteasca. S-a dus in OHIO intr-o manastire ortodoxa, iar de acolo,  spune el a inceput totul. Aici in biblioteca a avut contactul cu primele carti despre Romania. Si totusi, a fost trimis din Ohio la Athos, muntele sfant. Un calugar de la Athos i-a recomandat sa mearga in Romania, la Oasa, o manastire pierduta in multi unde se va simti aproape de Dumnezeu. Si aici s-a stabilit.

Am auzit numeroase povesti la manastire despre oameni care inainte uzau de droguri,  o duceau dintr-o orgie si o betie in alta iar dupa o vizita la Oasa s-au schimbat si s-au intors cu fata la Dumnezeu.  Un alt calugar de la manastire terminase filozofia, acum nu stiu cat de filozof se simtea el si cauzele care l-au trimis in aceasta manastire. Poate era la vremea lui un student mediocru care pur si simplu nu isi gasea locul, sau dimpotriva, adancindu-se in filozofie si-a dat seama ca exista de fapt un Dumnezeu. Motivele pentru care oamenii aleg sa se retraga la o manastire,  si sa fie acceptati sunt variate.

Nu vreau sa  sugerez despre calugari ca ar fi refuzatii societatii, procesul de calugarire dureaza 5 ani de zile si este un proces foarte dur in care doar aceia care au cu adevarat chemare si se purifica trupeste si spiritual sunt acceptati mai departe. Statistic, intr-o manastire sunt  10-15 calugari, dintr-o multime de 23 de milioane de oameni cu siguranta exista oameni facuti pentru asa ceva.

Dar sa fim bine intelesi,  daca cineva cu o viata dezechilibrata se apuca sa citeasca doar carti bisericesti, se  trezeste la ora 4 dimineata  si pana la ora 23:00 o tine tot intr-o rugaciune cred ca devine mai bun si mai apropiat de Dumnezeu.  Nu vreau sa folosesc un termen atat de dur ca si brain-washing,  dar dupa o saptamana in care ai un asemenea program, te mai spovedesti si ai discutii libere cu duhovnicii probabil ca te iluminezi. Repetitia in general schimba modurile de gandire, mediul in care un om se stabileste isi pune amprenta asupra stilului sau de viata, iar persoanele din jurul sau il influenteaza destul de puternic.  Traind intr-un mediu izolat si inchis cum este o manastire,  luand parte la programul zilnic de rugaciune, citind carti bisericesti la biblioteca manastirii ma gandesc ca treptat incepi sa descoperi o alta lume, o alta dimensiune in care, fiind inconjurat de oameni care fac acelasi lucru pe care tu incerci sa il faci, ajungi sa regasesti un nou sens al vietii si sa crezi ca ceea ce tu faci zi de zi, timp de ani de zile este cea mai buna optiune de a iti trai viata.

In acelasi timp, la Istanbul, un numar de 3000 de musulmani se roaga intr-o moschee la Dumnezeul lor.

Eu nu am apucat sa discut cu nimeni de la manastire,  era si multa lume si probabil erau oameni cu probleme foarte grave care erau dornici sa se destainuie. Totusi,  poate fi  destul de periculos  din punctul de vedere al influentei pe care o pot avea cei de la manastire asupra psihicului tau. Daca esti prins intr-un moment de slabiciune, practic pot face ce vor cu mintea ta.

Dar. ceea ce este socant si asa ceva nu are cum sa fie mimat, este si ma repet inca o data acea liniste sufleteasca din privirile lor. Exista acolo duhovnici care dintr-o singura privire iti pot spune ce fel de om esti si ce fel de viata duci.  Din acest punct de vedere exista o “atmosfera aparte” in jurul manastirii, parca intreaga conduita de gandire sufera modificari cand te gasesti acolo. Cat despre credinciosi,  starea lor de supunere si de tristete, capurile plecate si atitudinea de subordonare molipsitoare caracteristica unei multimi bisericesti mi-a displacut la fel cum imi displace  fanatismul si ingradirea pe care o practica toti preotii ortodoxi sau nu,  spunand ca religia lor e cea mai buna.

Urmeaza pozele:

DSC_0197

DSC_0014

DSC_0047

DSC_0069

DSC_0086

DSC_0095

DSC_0106

DSC_0109

DSC_0188

DSC_0193

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s